Editurile şi Ministerul încep războiul manualelor

Deşi au acceptat să participe la licitaţie, editurile anunţă că ar putea opri producţia manualelor şcolare

Editurile spun că Ministerul Educaţiei le şantajează

În România, elevii ciclului gimnazial (clasele a V-a – a VIII-a) învaţă după manuale vechi de peste 12 ani. Ultimele licitaţii pentru disciplinele claselor V-VIII au avut loc prin anii ’95-’99 (în funcţie de clasă şi disciplină) şi de atunci n-au existat decât reeditările anuale (10% din tiraj) pentru înlocuirea manualelor uzate. Pentru liceeni situaţia este ceva mai bună, dar nu într-atât încât să se poată spune că manualul şcolar mai contează în procesul didactic.

Cum pentru clasele a XI-a şi a XII-a, manualul şcolar nu mai este gratuit, şi elevul nu-l mai primeşte de la şcoală, vânzarea prin librării a acestora este nesemnificativă. „Din manualul nostru (Editura Sigma) de Limbă şi literatură română, clasa a XII-a, coordonat de Nicolae Manolescu, am vândut 2000 de exemplare. Din toată piaţa posibilă de 150.000-200.000 de exemplare, se cumpără cel mult 20.000 de manuale pentru o disciplină şcolară de la clasa a XII-a“, spunea directorul Editurii Sigma, Boris Singer, la întâlnirea editorilor din UER.

Dezbaterile de la Cheia, de la sfârşitul săptămânii, au scos în evidenţă şi alte carenţe majore ale situaţiei manualului şcolar. Dl. Dan Iacob, Grup Art, semnala că: „Statul român investeşte 2 euro pentru fiecare elev, pentru toate manualele şcolare dintr-o clasă, un preţ mult sub cel cheltuit de state, precum Bulgaria, sau alte ţări membre UE.“ Preşedintele UER (structură ce reuneşte 80% din editurile de carte şi manuale şcolare), dl. Mihai Penescu, a cerut membrilor Uniunii să decidă asupra poziţiei pe care aceasta o va avea faţă de solicitarea MEC de a organiza în intervalul imediat următor licitaţia pentru manualele de clasa a VII-a şi a VIII-a, pentru disciplinele la care se susţin tezele cu subiect unic. Fără a ajunge la un punct de vedere comun, în privinţa participării la licitaţie, editorii au reclamat în unanimitate că: „Subvenţionează Ministerul Educaţiei, fiindcă din considerente legate de autori sau producţie, acceptă să vândă MEC manuale aflate sub preţul de cost“.

„Suntem vinovaţi pentru această situaţie, fiindcă în 2001 am acceptat şantajul dnei. ministru Andronescu şi am acceptat să vindem manualele sub preţul lor de producţie. Nu aveam ce face pentru că aveam sute de mii de exemplare şi trebuia să le vând“, spunea dl. Penescu, precizând că tocmai faptul că a acceptat să dea manualele sub preţ a dus la ieşirea de pe piaţă a manualelor Editurii All. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Humanitas Educaţionl – falimentară în acest moment – dar şi cu alte edituri care, chiar dacă nu au ieşit încă din piaţă, au toate şansele să ajungă în această situaţie, cu atât mai mult cu cât în această perioadă de criză, toate editurile au anunţat că-şi vor reduce activitatea şi volumul încasărilor cu 30-35%.

Scandalul manualelor şcolare – ce pare fără sfârşit, de mai bine de 15 ani – s-a reaprins acum, fiindcă MEC a anunţat editurile că intenţionează să organizeze licitaţie pentru manualele de clasa a VII-a şi a VIII-a.
Deşi, iniţial, în anul şcolar 2007-2008, reprezentanţii editurilor şi ai MEC căzuseră de acord asupra procedurii de licitaţie, acceptându-se ca idee principală prioritatea calităţii manualului faţă de preţ şi formula stabilirii preţului, luând în calcul preţul minim (stabilit de MEC) plus 30%, în ultimul moment, mai precis în 29.01.2009, MEC a anunţat că procedura de licitaţie va rămâne tot cea veche şi contestată de edituri, formulă după care prioritar este preţul cel mai mic.

Editurile cer o piaţă liberă a manualelor

Concluziile editorilor sunt legate de solicitarea de a se întruni comisia consultativă formată din reprezentanţii MEC şi ai editurilor; stabilirea unui grafic coerent de editare – care să cuprindă cel puţin 12 luni pentru organizarea licitaţiei, pilotarea manualelor şi tipărirea propriu-zisă; evaluarea manualelor având drept criteriu principal calitatea acestora şi nu preţul, majorarea bugetului MEC pentru achiziţia de manuale şi descentralizarea procesului de achiziţie a manualelor, lăsând comunităţiilor locale şi şcolilor dreptul şi banii necesari alegerii manualului dorit, după modelul existent în majoritatea ţărilor UE.

În acelaşi timp, editorii au semnalat că MEC ar intenţiona să renunţe la acordarea celor 100 de euro fiecărui cadru didactic pentru achiziţionarea de cărţi şi auxiliare şi a fondurilor destinate achiziţiilor de carte şcolară de către biblioteci. Reprezentanţii MEC spun că Educaţia nu are astfel intenţii de suprimări de fonduri, dimpotrivă, ministrul Andronescu spune că Educaţia nu va renunţa la nici unul din proiectele derulate în anul trecut atât pentru elevi, cât şi pentru profesori.

Info plus:

Arghezi ar putea fi scos din manuale

O situaţie cel puţin stranie s-ar putea petrece cu marii poeţi ai literaturii române, prevăzuţi în programa şcolară obligatorie, dar aflaţi în pericol din cauza moştenitorilor legali şi a incapacităţii editurilor de a plăti drepturile de autor. Conform acestei legi, moştenitorii legali ai autorilor pot ceda drepturile de autor editurilor chiar şi în situaţia în care operele literare sunt folosite în manualele şcolare. Este scutită, de la achitarea drepturilor de autor, pentru învăţământ, doar reproducerea „unor fragmente“. Cum, în cazul poeziei, nu defineşte nimeni ce anume înseamnă „fragmente“, sunt editori care, de teama de a plăti drepturile, renunţă la a reproduce în manualele şcolare respectivii autori, chiar şi atunci când scriitorii sunt obligatorii prin programa şcolară.

Cel mai celebru caz îl reprezintă spaima editorilor faţă de pretenţiile dnei Mitzura Arghezi, moştenitoarea poetului Tudor Arghezi. Poetul a murit în 14 iulie 1967 (legea prevede plata drepturilor aferente, timp de 70 de ani, de la decesul autorului), iar dna Mitzura a dat în judecată şi a câştigat în anii trecuţi, procesul cu editurile care au reprodus în manualele şcolare poezia „Zdreanţă“, fără a avea permisiunea dânsei. „Îi plătesc doamnei Arghezi 5 milioane de lei pentru o poezie“, spune directorul editurii Sigma. Pentru 2 poezii ale lui Vasile Voiculescu, grupul Art a plătit 90 de milioane de lei, moştenitorului poetului, Andrei Voiculescu. „E cam scump, aşa că am decis să-l scot din manual, mai ales că nu e autor canonic“, ne-a declarat directorul unei edituri.

melania.vergu@gandul.info

Sursa: Gandul