Prima zi de şcoală. Pentru prima dată în 20 de ani, profesorii închid uşa în nas politicienilor la festivităţile de început de an şcolar. Precum o tânără sedusă şi abandonată de prea multe ori, dăscălimea întoarce spatele clasei politice, refuzând să participe la un menuet, oricum, desuet. E corect? Este. Făţărnicia politicienilor se vădeşte mai cu seamă în aceste zile în care Guvernul se pregăteşte să-şi asume răspunderea pe chinuitul pachet legislativ al Educaţiei, dar şi pe Legea salarizării unice. Dublul limbaj al clasei politice este evident mai cu seamă în zicerea conform căreia sunt toţi de acord să scoată politica şi controlul politic din învăţământul românesc, dar, în acelaşi timp, senatori, deputaţi, guvernanţi de toate culorile se înghesuie să depună amendamentul prin care se cere ca directorul şcolii să fie ales şi numit de primar. Asta pentru a nu scăpa cumva şcoala din mâinile lor acum, în prag de alegeri. Mai cu seamă dascălii pot fi un bun agent electoral. Aşa că îndârjirea cu care politicienii nu vor să lase şcoala din mână îşi are pe deplin justificare. De ce nu o "iubesc" la fel de mult şi când este vorba să-i dea bani, să-i dea legi bune? Ştiu ei de ce. Ce ne-am face dacă am avea un învăţământ performant care să dea oameni cu un simţ critic dezvoltat? Cine i-ar mai alege? Cine ar mai crede în promisiunea traiului bun, cine s-ar mai lăsa amăgit nu doar în campania electorală, ci şi atunci când preşedintele ar promulga o lege de majorare a salariilor la fel de efemeră ca şi promisiunea făcută dascălilor de a se regăsi în partea superioară a grilei de salarizare?! După calculele preşedintelui, dascălii trăiesc bine - "Calculaţi cu cât sunteţi plătiţi pe oră, doamnă, şi veţi vedea că trăiţi bine", i-a replicat Traian Băsescu, ieri, unei profesoare care îi strica baia de mulţime cu reproşurile ei neplăcute. Şcoala nu începe însă astăzi nici pentru Traian Băsescu, nici pentru Emil Boc, nici pentru PSD, PD-L ori cine ştie ce altă siglă electorală.
Şcoala, cu prima ei zi, începe pentru milioanele de copii şi tineri ai ţării. Pentru cei aproape 300.000 de dascăli. Şi ea îşi va deschide porţile şi va încerca să supravieţuiască, oricât de mult s-ar strădui clasa politică s-o desfiinţeze. Ea va rezista cât va mai rezista, fiindcă mai are încă insule de excelenţă, dascăli dăruiţi şi, fiindcă dacă şi şcoala aceasta cu toate umbrele ei s-ar opri în loc, atunci n-am mai avea nimic de aşteptat. Nu-i la fel niciodată, deşi de fiecare dată parcă problemele învăţământului românesc sunt aceleaşi: stare precară a bugetului, manuale lipsă, vraişte în privinţa deciziilor şi peste toate, cadre didactice obosite şi sătule de promisiuni. Nu ştiu dacă vor învăţa ceva politicienii din gestul profesorilor de a nu-i primi astăzi la festivităţi. Ştiu însă, cu siguranţă, că şcoala va merge înainte. Târâş, grăbiş, scrâşnind din dinţi, cu răni adânci, dar asta e o altă poveste. Iar în zi festivă, poveştile triste nu au căutare.
Sursaa Gandul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu